Anul acesta (2015) care și-a început curgerea de curând, a fost declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii noastre: ,,Anul Comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur și al marilor păstori de suflete din parohii și mânăstiri”.

Păstorii merg întotdeauna în frunte, iar oile (duhovnicești) îi urmează cu încredere și îi ascultă cu drag. Ei se îngrijesc ca ele să fie bine hrănite și adăpate cu hrană și cu apă curată, ca oile să fie sănătoase și vesele. Se îngrijesc apoi, cu mai multă atenție și răbdare, de oile slabe, de cele bolnave care necesită îngijiri spreciale și nu în ultimul rând le oferă oilor, siguranță și pază, în fața atacurilor vrăjmașe, ale celor ce junghie și fură. Păstorul bun, plin de iubire și de grijă sfântă, care face așa, trăiește bucuros, înfruptându-se cu cumpătare, din belșugul laptelui, a lânei și a cărnii turmei, adică din iubirea, cinstirea și ascultarea păstoriților lui. Dar, marea plată și răsplată, în același timp, o va lua la vremea potrivită de la Stăpânul lui și al turmei, Iisus Hristos.

Sfântul Ioan Gură de Aur (cel pus anul acesta comemorativ în fruntea marilor păstori de suflete) a fost un păstor duhovnicesc ca nimeni altul, datorită darurilor cu care, nativ, l-a înzestrat Dumnezeu, a culturii sale dobândită în şcolile de renume ale secolului IV d. Hr., dar mai ales datorită iubirii absolute, plină de grijă fierbinte față de turmă păstorită. Nimeni altul, după Mântuitorul Hristos și Sfântul Apostol Pavel (care de altfel i-a fost model Sfântului Ioan) n-a mai fost asemenea lui. A fost cel mai mare duhovnic din istoria Biseriicii, nu doar cel mai mare orator. A fost supranumit ,,Gură de Aur” pentru că gura lui izvora cuvintele adevărului (în vechime aurul era simbolul adevărului) într-o frumusețe desăvărșită, alcătuită prin știința retoricii pe care cu măiestrie o stăpânea, dar și pentru că inima și viața lui, erau cu desăvârșire de aur, adică pline de Adevăr, de Hristos. Deși a avut o educație ca nimeni altul în vremea lui, nu a pus niciodată preț pe știința filosofiei sau a literaturii profane, așa cum toți suntem ispitiți, ci a avut un singur gând: să trăiască o viață în asceză și sfințenie absolută, așa cum au trăit Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul sau Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul. A și trăit opt ani în retragere, ca monah și ca pusnic. Și doar o vedenie dumnezeeiască și boală acumulată în urma excesului ascezei l-au scos din pustie spre folosul Bisericii. În cei opt ani de retragere a studiat doar Sfânta Scriptură și s-a rugat. De aceia toate cuvintele și sfaturile sale decurg din cuvântul Scripturii, tâlcuiesc cuvintele ei, aplicându-le în viața de zi cu zi. Dacă de la Mântuitorul avem cuvintele Sale dumnezeiești și porunci absolute (puține, dar esențiale) atât cât au notat sfinții apostolii; de la Sfântul Apostol Pavel, avem sfaturi duhovnicești, foarte importante, dar multe de ordin general necesare unei Biserici în formare; de la Sfântul Ioan Gură de Aur avem la modul cel mai sublim, detaliat și atotcuprinzător al cuvintelor și sfaturilor duhovnicești, pentru a progresa în virtute, curățindu-se de patimi, creștini din orice categorie. Cuvinte și sfaturi pentru tineri, pentru bătrâni, pentru văduve, fecioare, dregători, demnitari, monahi, preoți, episcopi, patriarhi, împărați, ș.a. Toate predicile și scrierile sale urmăresc curățirea de păcate (de boli sufletești) a păstoriților săi, luminarea lor, sporirea lor în credință și creșterea lor în virturte. Ele acoperă toate laturile cunoașterii și trăirii teologiei pastorale și catehetice din viața creștinului: cunoașterea și respectarea dogmelor, moralitatea desăvășită, pastorația deplină, apologia credinței, viața ca o liturghie…

Cuvântările Sfântului Ioan Gură de Aur sunt de o înțelepciune evanghelică și filocalică desărșită, acestea vădind mintea și gura sa dumnezeiască, dar (lucru de reținut, care-i și conferă unicitatea) curg dintr-o inimă care deborda, revărsând-se ca un fluviu de iubire și bucurie.

În perioada Triodului (alcătuită din Postul Mare şi cele trei săptămâni pregătitoare) începută cu Duminica Vameşului şi a Fariseului, întindem masa ospățului duhovnicesc, folosind bucate pentru înzdrăvenirea sufletui, din scrierile acestui mare Părinte supranumit Hrisostom sau ,,Hristosul secolului al patrulea”. În fiecare seară în care se slujeşte, preoţii vor rosti la final din meditaţiile Sfântului Ioan Gură de Aur parcurgând astfel cele 10 teme propuse.

Arhimandrit Andrei Coroian

Consilier Catehizare parohială