Ora de Religie (1)


Vă propunem un exemplu de lectie, o sugestie de subiect pentru ora de Religie. Ora a fost susținută de doamna profesoara Narcisa Grădinescu la Orăștie într-un cadru deschis:

„ MOTTO: „ Un prieten adevărat te prinde de mână şi îţi atinge inima.” Gabriel Garcia Marquez

                „Dacă vrei să-ţi faci un prieten, fă-l punându-l la încercare şi nu te grăbi să te încrezi în el. Pentru că este prieten până la o vreme şi nu va rămâne în ziua necazului tău… Prietenul credincios este acoperământ tare; şi cel ce l-a aflat pe el aflat-a comoară. Cu prietenul credincios nimic nu se poate asemăna şi nu este măsură a bunătăţii lui. Prietenul credincios este leacul vieţii şi cei ce se tem de Domnul îl vor afla pe el.” Cartea Înţelepciunii lui Isus Sirah cap 6.7,8; 14-16.

   Tema:  Ce poate fi mai frumos la această vârstă decât o poveste… o poveste adevărată, care nu se scrie în cărţi… poate undeva într-un album de liceu…o poveste totuşi… care se scrie cu mici gesturi de zi cu zi, cu un zâmbet, o îmbrăţişare, o încurajare… şi un umăr pe care te poţi sprijini oricând. Prietenia, un cuvânt mare şi o trăire unică, care încă ne mai face Oameni.

   Obiective:  Să… ne cunoaştem mai bine

                           să…descoperim …omul din spatele „măştii”

                           să…fim în largul nostru…fără să „călcăm” pe sufletul şi sensibilitatea celui de lângă noi

                           să…plângem un pic… pentru că ne întâlnim cu cei mai minunaţi oameni din viaţa noastră

                           să…ne bucurăm de muzică bună

                           să-l cunoaştem pe „Micul Prinţ” a lui Antoin de Saint-Exupery

                           să ne jucăm, amintindu-ne de copilărie.

Pentru acesta ora s-a desfăşurat în sala festivă a colegiului, scaunele au fost aranjate în cerc, am lipit din loc în loc baloane şi …ne-am jucat. „Ora deschisă” s-a desfăşurat pe parcursul a două ore şi au participat elevi din trei clase: a VIII-a, a IX-a şi a XII-a, alături de profesori de religie, preoţi şi părintele inspector.

   Metode:  Introspecţia, bucuria, dragostea.

   Momentele lecției:

  Coarda Vieții: Ora deschisă a debutat cu un joc de exprimare a identităţii: am folosit o coardă, care reprezenta linia vieţii. Roteam coarda pe jos şi persoana în dreptul căreia se oprea capătul corzii „pornea” pe linia vieţii marcând trei momente din viaţă: unul din copilărie, unul din prezent şi unul din viitor. Spre exemplu: Sunt Andreea la 10 ani şi visez să…; sunt Andreea la 16 ani şi îmi doresc….; sunt Andreea la 40 de ani şi am….. .

         Coarda s-a oprit în dreptul  unei eleve de clasa a XII-a şi am descoperit ce vise o animă pe o viitoare profesoară de română şi limbi străine, dar şi cum sunt elevii viitorului în viziunea sa; coarda s-a oprint şi în dreptul unui părinte, elevii având astfel posibilitatea să descopere dincolo de „haina preoţească” un om cu aspiraţii ca şi ei, care în copilărie şi adolescenţă visa să ajungă star de muzică, dar care în Hristos a aflat muzica şi împlinirea supremă. Atunci când coarda s-a oprit în dreptul unei profesoare de religie am aflat că a ales această meserie dintr-o convingere şi vocaţie lăuntrică, dar că astăzi întâmpină multe greutăţi în acestă profesie.

Această experienţă a fost foarte benefică pentru că a descoperit elevilor prin mărturia adulţilor trăirile, bucuriile, dar şi dificultăţile meseriei de profesor şi de preot, aflând în „spatele” fiecărei persoane un om cu aspiraţii, emoţii şi experienţe apropiate de propriile trăiri.

  Ghicitoarea: Prin numărare de la 1 la 9 am împărţit toţi participanţii în nouă echipe, fiecare echipă a primit câte o ghicitoare, a desemnat câte un reprezentant care trebuia să identifice răspunsul la ghicitoare printr-un obiect aflat după cortină, pe scenă. Obiectele descoperite ca răspuns la ghicitoare ofereau, prin iniţială, câte o literă a cuvântului PRIETENIE, participanţii aflând astfel tema întâlnirii.

  Despre prietenie cu Erneste Bernea: În acorduri de chitară (muzică instrumentală interpretată de elevul Alex Hristache din clasa a XII-a A) am citit un text foarte frumos despre prietenie şi iubire, scris de Ernest Bernea:

„ Prietenia este una din alesele virtuţi ale omului. Elementele care o alcătuiesc par să fie în număr de trei: dragostea, asemănarea de structură interioară şi unitatea de năzuinţe. La temelia prieteniei rămâne însă tot dragostea… abia prin dragoste legătura dintre doi oameni e prietenie.

Omul e singur şi sărac, ca un ecou fugar printre stâncile unui munte. Omul e trist, făptură rătăcită şi slabă, orfan al darurilor dumnezeieşti, sărman al înţelesului şi bucuriei, poartă deschisă tuturor îngenunchierilor.

Om, omule bun, pune în cugetul şi fapta ta întâi dragostea. Întâi dragostea… Nu dragostea nesăţioasă, dragostea de bogăţie, de putere, de stăpânire, ci dragostea de frumuseţe, de lumină, de adevăr, dragostea mângâiere, îndemn şi creaţie. Nu dragostea care cere, vrea pentru sine, ci dragostea care dăruie, care hrăneşte pe altul. Nu dragostea sufletului pustiit, ci aceea a sufletului care se revarsă fluvial. Dragostea este cheia şi a veşniciei. Dragostea împrăştie urâtul, urâtul singurătăţii, topeşte răul, răul întunericului, alungă tiparele şi hotarele, alungă potrivniciile; aduce pretutindeni fiinţă nouă şi roditoare. Dragostea naşte şi pârguieşte rodul, transfigurează şi înalţă sufletul; prin ea dumnezeiasca faţă joacă focul luminilor de ape în lumea durerilor noastre. Acolo unde nu e dragoste, stăpânesc întunericul şi urâtul, acolo unde nu e dragoste înfloresc trufia, pizma, nedreptatea şi toate chipurile prostiei omeneşti. Cine nu iubeşte, nu are simţuri; toate ferestrele, de la firicelul de iarbă la steaua ce clipeşte în liniştea depărtărilor, i se închid. Grăuntele de bine şi frumos ce-l purtăm în inima noastră îl dezvăluie şi-l creşte dragostea…

Întâi dragostea. Dragostea care înfloreşte cireşul, care creşte copilul, care satură flămândul, care mângâie răstignitul, dragostea lui Dumnezeu pentru creaţia Sa. Aşa vine pacea, pacea desăvârşită, pacea raiului şi a vieţii veşnice. Pământul e uşor sub pasul tău, uşor ca arborul gândurilor pure, omule, lumina creşte şi înfloreşte pe buzele, pe ochii, pe cerul minunilor puse acolo de degetul lui Dumnezeu.

Prin dragoste, prietenia alungă urâtul şi teama. Unitatea de destin şi de natură îi dă omului puteri noi. Iubind omul din fratele tău înseamnă că-L ai pe Dumnezeu aproape, înseamnă că umbli pe căile veşniciei.

Prietenia este ordine nouă în lumea renăscută  a lui Iisus.” Din „Îndemn la simplitate” de Ernest Bernea.

 Prietenul meu: A fost momentul cel mai emoţionant al lecţiei şi a constat într-un joc de introspecţie şi imaginaţie. Având acelaşi fond muzical sensibil, am cerut participanţilor:  să se relaxeze, să închidă ochii şi să-şi imagineze că sunt într-un loc foarte frumos, cu multă pace, căldură şi lumină. În depărtare zăresc o mică casă albă, cu o grădină de flori în faţă, cu muşcate la ferestre. Casa le pare familiară şi se îndreaptă spre ea. Intrând în casă descoperă  o încăpere mare, spaţioasă cu multă lumină şi bun gust, cu o singură uşă care dă spre intreiorul casei. Uşa se deschide încet şi….din spatele ei se arată cel mai bun prieten, îi îmbrăţişează, le şopteşte ceva la ureche, îşi ia la revedere, iar participantul la joc se retrage revenind în locul iniţial şi apoi jocul se încheie.

Aleator din sală câţiva participanţi relatează experienţele trăite pe parcursul jocului, descriindu-şi prietenii cei mai buni. Momentul a fost încărcat de multă emoţie, participanţii descoperind în acel loc ideal imaginar din propria inimă în chipul celui mai bun prieten pe propria mamă, pe bunica sau pe un alt membru al familiei. Astfel, într-o perioadă (adolescenţa) când elevii se îndepărteză de familie şi se apropie mai mult de prieteni, am aflat cu bucurie că în centrul vieţii copiilor noştri sunt mama sau bunica, persoane care le oferă în continuare suport emoţional şi o apropiere sinceră şi caldă, care fac din propria viaţă un dar şi o prietenie pentru veşnicie.

Micul Prinț – Joc de rol: Am prezentat cartea „Micul prinţ” de Antoin de Saint-Exupery ca o carte despre adevărata prietenie. Am distribuit câteva exemplare cu textul selectat, am ales elevi care să interpreteze cele patru roluri principale: Micul Prinţ, Vulpiţa, Povestitorul şi Trandafirii. Pe parcurs am discutat despre unicitatea prietenului, despre calităţile prietenului adevărat, despre profunzime într-o relaţie de prietenie. Elevii Alex Costa (XIIC) şi Alex Hristache (XII A) au interpretat melodii adecvate. Textul selectat este următorul:

„Capitolul XX

Iata insa veni si clipa cand, dupa ce umbla o vreme-ndelungata prin nisip, pe stanci siprin zapezi, micul print, intr-un sfarsit, descoperi un drum. Iar drumurile, toate, ducspre oameni.- Buna ziua – zise el.Se afla intr-o gradina de trandafiri infloriti.- Buna ziua – zisera trandafirii.Micul print ii privi. toti erau aidoma cu floarea lui.- Cine sunteti voi? intreba el, inmarmurit.- Noi suntem trandafirii – zisera trandafirii.- Vai! facu micul print …Si se simti foarte nefericit. Floarea lui ii povestise ca ea era, in univers, singura in felulei. Si iata ca se mai aflau cinci mii, toate semanand cu ea, intr-o singura gradina!”Tare s-ar mai socoti jignita – isi zise el – daca ar vedea una ca asta … nu s-ar maiopri din tuse, si s-ar preface chiar ca moare, ca sa scape de rusine. Iar eu as fidesigur nevoit sa ma prefac c-o ingrijesc, pentru ca altminteri, ca sa ma indurereze sipe mine, s-ar lasa sa moara cu adevarat …”Apoi isi zise mai departe: “Ma credeam inavutit cu o floare fara seaman, si iaca ca n-am decat o floare de rand. Cu asta numai si cu cei trei vulcani, care-mi vin doar panala genunchi si dintre care unul e poate stins pe vesnicie, nu prea sunt un mare print…”Si, culcat in iarba, planse.

Capitolul XXI

Chiar atunci sosi si vulpea:- Buna ziua – zise vulpea.- Buna ziua – raspunse cuviincios micul print, care se intoarse, insa nu vazu penimeni.- Sunt aici – zise glasul sub mar …- Cine esti tu? zise micul print. Esti tare frumoasa …- Sunt o vulpe – zise vulpea.- Vino sa te joci cu mine – o pofti micul print. Sunt atat de trist.- Nu pot sa ma joc cu tine – zise vulpea. Nu sunt imblanzita.- A! iarta-ma – rosti micul print.Insa, dupa un rastimp de gandire, adauga:- Ce inseamna “a imblanzi”?- Nu esti de prin partile locului – zise vulpea – ce cauti pe-aici?- Caut oamenii – zise micul print. Ce inseamna “a imblanzi”?- Oamenii – zise vulpea – au pusti si vaneaza. E foarte neplacut! Mai cresc si gaini. Esigurul folos de pe urma lor. Cauti gaini?

Nu – zise micul print. Caut prieteni. Ce inseamna “a imblanzi”?- E un lucru care prea e dat uitarii – zise vulpea. Inseamna “a-ti crea legaturi” …

– A-ti crea legaturi?- Desigur – zise vulpea. Tu nu esti inca pentru mine decat un baietas, aidoma cu osuta de mii de alti baietasi. Iar eu am nevoie de tine. Si nici tu n-ai nevoie de mine.Eu nu sunt pentru tine decat o vulpe, aidoma cu o suta de mii de alte vulpi.Dar daca tu ma imblanzesti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine,fara seaman pe lume. Eu voi fi, pentru tine, fara seaman pe lume …- Incep sa inteleg – zise micul print. E undeva o floare … mi se pare ca m-a imblanzit…- Se prea poate – zise vulpea. Pe Pamant intalnesti tot soiul de lucruri.- O! Dar nu e pe Pamant – zise micul print.Vulpea se arata foarte nedumerita:- Pe alta planeta?- Da.- Pe planeta aceea sunt vanatori?- Nu.- Interesant! Dar gaini?- Nici.- Nimic nu e desavarsit – suspina vulpea.Vulpea insa se intorse la gandurile sale:- Viata mea e vesnic aceeasi. Eu vanez gainile, pe mine ma vaneaza oamenii. Toategainile se aseamana intre ele, si toti oamenii se aseamana intre ei. Asa ca ma camplictisesc. Dar daca tu ma imblanzesti, viata mi se va insenina.Voi cunoaste sunetul unor pasi deosebiti de-al tuturora. Pasii altora ma fac sa intrusub pamant. Al tau ma va chema din vizuina, ca o melodie. Si-apoi, priveste! Vezi tu,acolo, lanurile de grau? Eu nu-mi aduc aminte de nimic. Si asta-i trist! Tu ai insa parulde culoarea aurului. Va fi, de aceea, minunat, cand tu ma vei fi imblanzit! Graul, auriusi el, imi va aminti de tine. Si-mi va fi nespus de draga murmurarea vantului prin grau…Vulpea tacu si se uita indelung la micul print:- Te rog … imblanzeste-ma – zise apoi.- Bucuros as vrea – raspunse micul print – numai ca nu prea am timp. Am de cautatprieteni si o multime de lucruri de cunoscut.- Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim – zise vulpea. Oamenii nu mai au timp sacunoasca nimic. Ei cumpara lucruri de gata, de la negutatori. Cum insa nu existanegutatori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei sa ai un prieten,imblanzeste-ma!- Ce trebuie sa fac? zise micul print.- Trebuie sa ai foarte multa rabdare – raspunse vulpea. La inceput, te vei aseza cevamai departe de mine, uite-asa, in iarba. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu veirosti nici un cuvant. Graiul e izvor de neintelegeri. Insa vei putea, pe zi ce trece, sa teasezi din ce in ce mai aproape de mine …A doua zi, micul print veni din nou.- Mult mai frumos era, daca veneai si astazi la aceeasi ora – zise vulpea. Daca depilda, vii la ora patru dupa-amiaza, eu inca de la trei voi incepe sa fiu fericita. Pemasura ce ora va trece, si mai fericita ma voi simti. La ora patru, ma vor cuprinde unfreamat si o neliniste: voi descoperi cat pretuieste fericirea! Dar daca vii la voia  intamplarii, eu niciodata nu voi sti la care ceas sa-mi impodobec sufletul. Ne trebuierituri.- Ce-i acela rit? zise micul print.- E si el ceva cu totul dat uitarii – zise vulpea. E ceea ce face ca o zi sa sedeosebeasca de celelalte zile, o ora, de celelalte ore. Au un rit, spre pilda, vanatoriimei. Se duc sa joace, joia, cu fetele din sat. Joia, prin urmare, e o zi minunata! Maplimb si eu, atunci, pana la vie. Daca vanatorii s-ar duce la joc la voia intamplarii,toate zilele ar fi la fel, iar eu n-as mai avea vacanta niciodata.Astfel micul print imblanzi vulpea. Iar cand ora despartirii fu aproape:- Vai! zise vulpea … Am sa plang …- Din vina ta – zise micul print – eu nicidecum nu-ti voiam raul, ci ai vrut sa te-mblanzesc …- Asa e – zise vulpea.- Dar ai sa plangi! zise micul print.- Asa e – zise vulpea.- Atunci nu dobandesti nimic din asta!- Ba dobandesc – zise vulpea – datorita culorii graului. Apoi adauga:- Du-te sa mai vezi o data trandafirii. Vei descoperi ca floarea ta nu are-n lumeseaman. Intoarce-te apoi la mine, spre a-ti lua ramas bun, iar eu iti voi darui o taina.Micul print se duse sa mai vada o data trandafirii:- Voi nu semanati intru nimic cu floarea mea, voi inca nu sunteti nimic – le spuse el.Pe voi nimeni nu v-a imblanzit, precum nici voi n-ati imblanzit pe nimeni. Suntetiprecum era si vulpea mea. Nu era decat o vulpe, aidoma cu altele, o suta de mii. Euinsa mi-am facut din ea un prieten, iar ea acum nu are-n lume seaman.Si florile se rusinara.- Voi sunteti frumoase, dar sunteti desarte – le mai spuse el. Nimeni n-ar avea de cesa moara pentru voi. Floarea mea, fireste, un trecator de rand ar crede ca-i asemenivoua. ea insa, singura, e mai de pret decat voi toate la un laolalta, fiindca pe ea amudat-o eu cu stropitoarea. fiindca pe ea am ocrotit-o eu cu paravanul. Fiindca pentruea am ucis eu omizile (in afara doar de cateva, pentru fluturi). Fiindca pe ea amascultat-o eu cum se plangea, ori cum se lauda, ori cateodata chiar si cum tacea.Fiindca ea e floarea mea.Si se duse inapoi, la vulpe.- Ramai cu bine – zise el …- Te du cu bine – zise vulpea. Iata care-i taina mea. E foarte simpla: limpede nu vezidecat cu inima. Ochii nu pot sa patrunda-n miezul lucrurilor.- Ochii nu pot sa patrunda-n miezul lucrurilor – spuse dupa dansa micul print, ca satina minte.- Numai timpul cheltuit cu floarea ta face ca floarea ta sa fie atat de pretioasa.- Numai timpul cheltuit cu floarea mea … facu micul print, ca sa tina minte.- Oamenii au dat uitarii adevarul acesta – zise vulpea. Tu insa nu trebuie sa-l uiti.Devii raspunzator de-a pururi pentru ceea ce ai imblanzit. Tu esti raspunzator defloarea ta.- Eu sunt raspunzator de floarea mea … spuse dupa dansa micul print, ca sa tina minte.”

Concluzii: Lecţia deschisă a constituit pentru participanţi un prilej de apropiere, de deschidere, de introspecţie, tema aleasă fiind doar un liant care ne-a făcut pe fiecare să ne amintim de cei dragi, dar şi să ne întrebăm dacă noi suntem prieteni adevăraţi pentru ceilalţi. Temele bazate pe joc au avut un feed back bun din partea elevilor de clasa a VIII-a şi a IX-a, dar nu au trezit interesul elevilor din clasa a XII-a.

         Dragi colegi eu aşa am gândit prima întâlnire cu colegii din Orăştie, nu e ideală dar e un început. Vă urez succes şi sărbători pline de bucuria Învierii.

          Pentru colegii de liceu: unele dintre filmele pe care le pun la sfârşitul orei de religie de pe You Tube:

  • „Pentru numele meu”- film rusesc
  • „Superman, badman or spiderman” de Tudor Giurgiu -îl pun de 8 Martie
  • „The hardest job in the world”
  • „Cântec femeiesc” poezie de Adrian Păunescu – de 8 Martie sau la tema despre familie- clasa a XI-a
  • „Actorul ortodox Jonathan Jackson drumul spre Ortodoxie”
  • „Bucuria mărturisirii în Hristos: Jonathan Jackson despre plinătatea trăirii în Ortodoxie”
  • „Slap her”- children’s reactions
  • „Unsung hero”
  • „Împreună putem schimba lumea”
  • „The most beautiful thing”
  • „The hospital window”-short film
  • Conferinţa părintelui Marcel Hancheş „Vechiul oraş Corint asemenea New-York-ului de astăzi”
  • Psalmii recitaţi de actorul Marcel Iureş. ”