În această după-amiază de 29 iunie, ziua prăznuirii Sfinților Apostoli Petru și Pavel, sfinții ocrotitori ai Catedralei eparhiale și ai urbei devene, s-a încheiat o săptămână plină de evenimente cultural-bisericești, puse și în acest an – în fapt, într-un al cincilea an consecutiv – sub egida Zilelor credinței și ale culturii la Deva.
Cu binecuvântarea și în prezența Preasfințitului Părinte Gurie, Episcopul Devei și al Hunedoarei, în sala mare a Centrului Cultural „Drăgan Munteanu”, s-a organizat o conferință cu tematică istorică prin care s-a dorit a se puncta, și la nivel local-bisericesc, importanța anului-centenar în care ne aflăm, susținută de un istoric de prim rang, Domnul Prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop
Membru titular și președinte al celui mai înalt for cultural românesc – Academia Română, membru corespondent al Academiei de Științe, Litere și Arte din Paris și al Academiei Europene de Științe și Artă din Salzburg, director al Centrului de Studii Transilvane al Academiei Române, al Centrului Cultural Român din New York și al Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică din Veneția, editor al revistei „Transylvanian Review”, director şi membru în numeroase proiecte colective de cercetare ştiinţifică naţionale şi internaţionale, precum și în diferite organisme științifice, „doctor honoris causa” al mai multor universități din țară și de peste hotare, distins cadru didactic universitar al Facultății de Istorie și Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, prestigioasă instituție de învățământ și de cultură ale cărei destine, în calitate de rector, le și îndrumă într-un al doilea mandat consecutiv, Domnia Sa este autorul a peste 70 de cărţi, ediţii de izvoare istorice, tratate de istorie, manuale universitare și volume îngrijite, precum şi a peste 500 de studii, articole, recenzii, dări de seamă, cronici, prefeţe etc. în volume şi în reviste de specialitate şi în publicaţii de cultură, abordând o paletă tematică diversificată, centrată, îndeosebi, pe istoria medie a României (a Transilvaniei în mod special), respectiv pe istoria central-europeană a Evului Mediu dezvoltat și târziu.
Bun cunoscător al realităților românești circumscrise temporal secolelor XIII-XVII, Domnia Sa lasă posterității pagini de o înaltă erudiție științifică, rezultat al unei munci laborioase de cercetare în arhive românești și străini, din care, ca trăitori aici, pe meleagurile hunedorene, nu putem să nu amintim remarcabilele studii privitoare la domeniul Hunedoarei și, mai ales, la trecutul spațiului hațegan; cum tot astfel, pagini de neuitat au fost închinate marelui strateg român Iancu de Hunedoara și istoricului pătimitor în temnițele comuniste Silviu Dragomir, două personalități emblematice ale județului Hunedoara. Realităților nobiliare românești și cele confesionale ale Transilvaniei medievale – implicit și ale spațiului hunedorean – au făcut obiectul altor minuțioase cercetări și expuneri, precizările aduse scoțând din negura istoriei rolul avut de Biserica străbună în menținerea unității și a specificității românești.
În conferința de astăzi, intitulată „Credința și Biserica românilor din Transilvania – repere ale identității românești”, Domnia sa a vorbit despre credința și Biserica românilor, care au avut un sprijin decisiv pentru Marea Unire din anul 1918. Motivul principal pentru care românii transilvăneni au dorit unirea este acela că sub stăpânire străină aceștia nu au fost recunoscuți ca cetățeni egali în drepturi cu celelalte popoare conlocuitoare. Sătenii și preoții au ținut vie credința în Dumnezeu și neam, iar anul 1918 a adus românilor Marea Unire la care, cu câțiva ani înainte, aceștia nici nu se puteau gândi.
În partea secundă a întâlnirii, publicul a adresat distinsului oaspete întrebări, primind răspunsuri pertinente, apreciate prin îndelungate aplauze.
GALERIE FOTO
