În conformitate cu legislația în vigoare, luni, 2 octombrie 2017, în sala „Spiru Haret” a Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara, a avut loc consfătuirea de lucru semestrială a profesorilor de religie din județul Hunedoara. Ca la fiecare început de an, profesorii de religie s-au întâlnit și pentru a primi arhiereasca binecuvântare în vederea lucrării educaționale pe care o săvârșesc, dar și pentru a primi instrucțiunile necesare procesului de învățământ, particularizate pentru anul școlar 2017-2018. Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Gurie, Episcopul Devei și al Hunedoarei, din partea Centrului Eparhial au participat la această întâlnire Preacuviosul Părinte arhimandrit Nestor Dinculeană, consilierul administrativ-bisericesc al eparhiei și părintele Radu Trifon, consilier eparhial pentru învățământ și activități cu tineretul. În deschiderea evenimentului, P.C. Părinte arhimandrit Nestor a transmis cuvântul de binecuvântare al Preasfințitului Părinte Gurie, Episcopul Devei și al Hunedoarei, i-a felicitat pe toți ostenitorii catedrelor de religie pentru eforturile depuse în anii precedenți și pentru implicarea în păstrarea orei de religie în aria de interes a elevilor și a rostit un îndemn către toți profesorii de a intensifica relația cu elevii și în acest an școlar, subliniind câteva aspecte importante, și anume:
– Ora de Religie este importantă mai ales prin caracterul formativ. În consecință, fără a se renunța la programa școlară, este în același timp necesar a se face pași și către activități non-formale, educaționale, care să raspundă așteptărilor elevilor.
– Prin conduita lor, prin ținuta lor atât fizică, dar mai ales morală, sufletească, profesorul de religie trebuie să fie un reper luminos în școala în care predă, atât pentru elevi cât și pentru colegii săi, profesorii de alte specialități, și să țină cont de faptul că el, profesorul de religie, este omul care răspândește cuvântul Lui Dumnezeu nu numai în școală, ci și în afara ei, fiind responsabil pentru formarea unei conștiințe creștine la nivelul personal al fiecărui elev.
În continuare, a luat cuvântul doamna Maria Ștefănie, Inspector Școlar General al județului Hunedoara, care a mulțumit tuturor profesorilor de religie pentru activitatea desfășurată atât la catedră cât și în afara ei, amintind celor prezenți importanța misiunii dascălului și mai ales a dascălului de religie în societatea contemporană.
Din partea Ministerului Educației a participat la întâlnire domnul Conf. univ. dr. Vasile Timiș, inspector general pe disciplina religie, care a adus în fața celor prezenți câteva idei importante dintre care amintim:
Experienta religioasă constituie un aspect important al provocărilor educaționale contemporane, precum și o componentă însemnată a spectrului misiunii Bisericii în lume. Activitatea învăţătorească a Bisericii a fost rânduită de Însuşi Mântuitorul Hristos, pentru ca oamenii să cunoască voia Lui şi să o împlinească. Prin demersul educaţional din cadrul orelor de religie, Biserica vine în ajutorul societăţii în ansamblul ei, promovând dragostea, prietenia, pacea, înţelegerea, întrajutorarea şi cooperarea între semeni, toate acestea constituind principiile de bază ale credinţei creştine.
Alături de multe alte transformări economice, politice şi sociale, anul 1990 a adus cu sine şi posibilitatea unor reforme şi transformări în plan religios. Una dintre noile realităţi religioase o constituie şi introducerea religiei în şcolile laice, educaţia religioasă fiind una din problemele de substanţă ale societăţii în ansamblul ei şi totodată ale politicii educaţionale europene.
Astăzi vorbim foarte mult despre diferite tipuri de investiţii, lucru firesc într-o economie de piaţă. Atunci când proiectăm o investiţie este normal să ne gândim şi la un profit, să ne punem întrebări de ordin pragmatic: merită sau nu? Investiţia în educaţie este o investiţie care nu dă greş. Pentru propăşirea unei societăţi, educaţia este dătătoare de ton, cine ştie să investească în educaţie nu riscă niciodată. Istoria confirmă acest fapt.
Este îmbucurător faptul că în zilele noastre s-a creat o sinteză frumoasă între misiunea Bisericii şi misiunea Şcolii. Dacă misiunea Bisericii are ca finalitate pregătirea omului pentru Împărăţia Cerurilor, în egală măsură îl pregăteşte pentru viaţa de aici, adică pentru o viaţă mai echilibrată, mai frumoasă, mai plină de sens.
Predarea Religiei în şcoală are conotaţii educaţionale profunde, dar totodată constituie şi un act misionar-sacramental. Cunoaştera propriilor valori religioase reprezintă o formă de securizare culturală, un semn de civism şi culturalitate. Educaţia religioasă invită la reflecţie, la autocunoaştere, la o convertire la lumea valorilor. Valorile religioase au darul de a aduce comuniunea între oameni şi de a solidariza membrii unei comunităţi.
Ultimii ani au dovedit că prezenţa religiei în şcoală este necesară pentru societatea românească în ansamblul ei, care a câştigat prin acest act de dreptate atât accesul la propria-i spiritualitate, cât şi un instrument esenţial în procesul de educare al tinerei generaţii. Pentru spaţiul românesc, credinţa creştină a acţionat ca un factor de coagulare şi de perpetuare al neamului. A fi iniţiat religios, însemnă şi a fi educat, înseamnă a avea capacitatea de a spori şi continua educaţia.
În zilele noastre se creează diferite forme de educaţie permanentă. Pedagogia creştină este un model în acest sens, deoarece experienţa religioasă nu este o formă de stagnare sau de monotonie, ci o formă de cunoaştere şi aprofundare perpetuă, având drept scop desăvârşirea în şi prin Hristos.
Din aceste considerente, susţinem că prezenţa religiei în şcoală este un act misionar crucial pentru Biserică şi societate, recuperat în perioada de după ’89. Anterior acestui act misionar, situaţia nu era una îmbucurătoare. Lipsa unei educații religioase în mediul şcolar a făcut ca tinerele generaţii care au trecut prin şcoala românească înainte de 1989 să nu beneficieze de componenta religioasă a educaţiei. Lipsa educaţiei religioase a făcut de asemenea să dispară simţul comuniunii şi al responsabilităţii, societatea românească tinzând să devină o colectivitate eterogenă de indivizi.
Mulţi dintre noi am cunoscut vitregia timpurilor totalitar – comuniste din România, iar experienţele morale, sociale şi economice ale acelor vremuri îşi fac resimţite urmările şi în zilele noastre.
Este suficient să amintim că unele manuale prezentau după anul ’90 anumite concepte şi noţiuni care contravin profund învăţăturii creştine. Un exemplu concret, la clasa a III-a, un manualul de ştiinţe îi învaţă pe elevi că: omul face parte din marea familie a animalelor, fiind cel mai evoluat dintre acestea… la fel ca toate animalele de pe Pământ, omul se naşte, creşte, se înmulţeşte, îmbătrâneşte şi moare.
În aceste condiţii, ne punem întrebarea: dacă vor fi învăţaţi copii că fac parte din marea familie a animalelor, oare vor mai putea fi învăţaţi să fie responsabili faţă de societate, faţă de semenii lor şi faţă de Dumnezeu?
Anii care au urmat după 1989 s-au dovedit a fi pe mai departe foarte dificili atât din punct de vedere politico – economic, cât şi moral – duhovnicesc. Bucuria colectivă nutrită de poporul român în primele luni după câştigarea libertăţii s-a transformat imediat în stări de deznădejde colectivă, de anxietate, de dezordine şi de dezorientare. La baza acestor neajunsuri stă printre altele lipsa de responsabilitate la nivel personal şi comunitar, lipsa unei educaţii religioase, lipsa unor atitudini responsabile, lipsa unor repere morale.
Societatea noastră riscă să scape de sub control anumite fenomene sociale şi morale cum ar fi: asumarea responsabilităţii atât pentru tineri cât şi pentru maturi, egoismul, indiferenţa şi mai ales corupţia. Urmările actelor de corupţie au repercursiuni negative nu doar în plan economic, ci şi în plan spiritual. Asistăm neputincioşi la o formă de generalizare a lipsei de încredere în viitorul neamului nostru, ceea ce este extrem. Ori, o mentalitate nu poate fi schimbată doar prin decizii administraţie, ci printr-un sistem educaţional de durată, care nu poate fi realizat fără apelul la religie şi cultură.
Iată câteva motive pentru care considerăm că educaţiei religioase trebuie să i se acorde un loc însemnat în cadrul sistemului nostru educaţional, aceasta cu atât mai mult cu cât trebuie să conştientizăm cu toţii că adevăratele soluţii pentru problemele societăţii româneşti nu pot fi descoperite fără regenerarea morală şi mai ales fără o educaţie a tinerilor care să se raporteze și la principiile şi valorile creştine.
Cu toţii spunem că educaţia, în general, şi educarea în spirit creştin, în special, a tinerilor va schimba mentalitatea şi felul de a fi al acestora. Educaţia religioasă privită atât ca şi componentă esenţială a sistemului de învăţământ, cât şi în dimensiunea ei misionară, trebuie făcută cu mare responsabilitate, trebuie ferită de rutină. Dostoievski spunea că frumuseţea va salva lumea. Un sceptic a adăugat: da, frumuseţea va salva lumea, dacă lumea va şti să salveze frumuseţea… Cu toţii avem convingerea că educaţia religioasă poate avea şi are un cuvânt de spus în ceea ce priveşte asanarea morală a poporului român şi reinstalarea valorilor morale în societatea noastră.
Educaţia religioasă va contribui la găsirea unui sens al vieții noastre dacă noi toţi – preoţi, profesori de religie, pedagogi, sociologi, psihologi şcolari etc. – vom şti să salvăm educaţieia religioasă şi să-i acordăm locul cuvenit în cadrul procesului educaţional.
În continuare, P.C. Părinte Gabriel Basa, inspector școlar pentru disciplina religie în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara, a făcut precizările necesare în vederea bunei desfășurări a activității didactice în anul școlar 2017-2018, în conformitate cu legislația în vigoare și cu recomandările Patriarhiei Române.
GALERIE FOTO