(Apelul Consiliului Consultativ al Cultelor din România – 28.02.2015)
1. Religia constituie parte integrantă şi definitorie a culturii europene. Fără cunoştinţelereferitoare la aceasta nu putem înţelege istoria şi cultura acestui continent. De aceea, în aproape toate ţările europene, Religia se predă în cadrul sistemului de învăţământ public.
2. Copiii și tinerii au dreptul constituțional de a participa la orele de Religie, drept redobândit prin jertfa tinerilor care au mărturisit în decembrie 1989 că „există Dumnezeu”, prin aceasta revenindu-se la tradiţia sănătoasă a poporului român, eminamente religios.
3. Religia este lumină pentru înţelegerea universului şi a vieţii, ca dar al lui Dumnezeu, pentru a promova valorile familiei, ospitalității, dreptății, păcii, solidarităţii, înțelegerii și comuniunii între oameni.
4. Credința în Dumnezeu este cea mai mare zestre spiritualăpe care Familia, Biserica, Școala și Comunitatea o pot transmite copiilor, pentru că ea îi ajută pe tineri să facă deosebire între valori eterne și valori efemere,şi le formează personalitatea, învăţându-i să cultive bunătatea şi omenia, iubirea de Dumnezeu şi de semeni, recunoştinţa faţă de generaţiile trecute şi responsabilitatea faţă de prezent şi de viitor.
5. Valorile oferite de educaţia religioasă sunt reper spiritualesenţial şi liant existenţial între toate cunoştinţele dobândite prin studiul celorlalte discipline școlare.
6. Predarea Religiei în Şcoalăare valenţeeducaţionaleprofunde, prinrolul ei formativ în viaţa copiilor și a tinerilor, demonstrat şi de studiile educaţionale şi sociologice în domeniu. Ora de Religie contribuie la reducerea efectelor negative ale crizei contemporane de identitate şi de orientare,întrucât propunemodele viabile de bunătate,sfinţenie și conviețuire umană.
7. Educația religioasă contribuie la depășirea ignoranței religioase, care poate favoriza atitudini ideologice de intoleranţă.
8. Ora de Religie contribuie la formarea şi cultivarea unei conştiinţe vii şi mărturisitoarea valorii eterne a persoanei umane şi la promovarea demnităţii acesteia în familie şi în societate.
9. Întrucât libertatea reprezintă un mare Dar oferit de Dumnezeu omului, educaţia religioasă trebuie asumată în mod liber, conform dorinţei părinţilor şi a copiilor. Libertatea însă nu este indiferenţă spirituală, ci capacitatea omului de a alege valori spirituale, care îmbogăţesc viaţa persoanei şi a comunităţii umane.
10. Cultele doresc o cooperare mai strânsă cu Statul în promovarea unei educații integrale, care uneşteviaţa spirituală profundă cu informareaştiinţifică bogată, deoarece deficitul de spiritualitate sau de sens existenţial al societății tehniciste de astăzi are consecinţenegative pentru orientarea tinerilor în societate.