Ciumarca, această veche și încă vie mărturie a unei istorii sfințite de credință și suferință, păstrată de mai bine de șase secole pe plaiurile mehedințene, vorbește despre întâlnirea dintre fragilitatea omului și mila nesfârșită a lui Dumnezeu. Din generație în generație, prin glasul bătrânilor și prin memoria satelor de munte, s-a păstrat convingerea că acolo unde omul își pune nădejdea în Dumnezeu, chiar și ceea ce pare cu neputință devine posibil. Unde există pocăință, rugăciune și jertfă, boala își pierde stăpânirea, iar sfinții lui Dumnezeu aduc vindecare, luminare și întărire sufletelor și trupurilor.
Și în acest an, la 5 iunie, în vinerea închinată amintirii izbăvirii de ciumă, credincioșii din satele de munte, împreună cu familiile și copiii lor, au urcat din nou spre locul binecuvântat al întâlnirii cu Dumnezeu. În mijlocul lor s-a aflat, asemenea unui părinte apropiat și iubitor, Chiriarhul locului, Preasfințitul Părinte Nicodim, fiu al acestor meleaguri și mărturie vie a roadelor duhovnicești pe care le poate naște satul românesc atunci când își păstrează credința. Prezența ierarhului reprezintă o dovadă că glasul Evangheliei continuă să răsune până și în cele mai retrase colțuri ale acestor ținuturi, unde tradiția, rugăciunea și respectul față de Dumnezeu continuă să modeleze suflete.
Puterea rugăciunii a fost sporită anul acesta prin prezența a cinci arhierei care, împreună cu un sobor numeros de preoți și diaconi, au săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie pe Dealul Chiciora din comuna Godeanu, în timp ce răspunsurile liturgice au fost oferite de psalții Catedralei Episcopale din Drobeta-Turnu Severin.
La invitația Preasfințitului Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, au participat la această sărbătoare Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, Preasfințitul Părinte Nestor, Episcopul Devei și Hunedoarei, și Preasfințitul Părinte Gherontie, Arhiereu-vicar al Episcopiei Devei și Hunedoarei.
Manifestările religioase au început încă din primele ore ale dimineții, când ierarhii și clericii slujitori au fost întâmpinați cu bucurie de credincioși îmbrăcați în straie populare, la altarul amenajat pe înălțimile muntelui pentru oficierea Sfintei Liturghii.
În cadrul slujbei au fost înălțate rugăciuni speciale și ectenii pentru ocrotirea credincioșilor și pentru izbăvirea de boli și suferințe.
Alături de numeroșii credincioși veniți din întreaga zonă, la eveniment au fost prezenți și reprezentanți ai administrației locale, între care domnul Aladin Georgescu, președintele Consiliului Județean Mehedinți, și domnul Ion Gheorgheci, primarul comunei Godeanu.
În cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Părinte Benedict – Episcopul Sălajului, a felicitat pe Preasfinţitul Părinte Nicodim pentru faptul că s-a preocupat de reluarea acestei rânduieli lăsate de Sfântul Nicodim, atât în satul natal, cât şi în alte localităţi din zona de munte a judeţului Mehedinţi, făcând-o să devină tradiţie. Ierarhul a vorbit, de asemenea, despre sărbătoarea Ciumarcăi, ca despre un moment de comuniune, de pregătire pentru Împărăţia lui Dumnezeu, dar şi pentru viaţa noastă pământească, enumerând trei etape, trei perspective prin care putem vedea această sărbătoare: cea istorică, cea simbolică şi cea sentimentală. „Suntem recunoscători lui Dumnezeu pentru acest moment de comuniune în care venim să ne împărtăşim cu Cuvântul lui Dumnezeu şi cu Trupul şi Sângele Său spre viaţa veşnică. Vrem să trăim mai deplin în această lume şi să ne pregătim şi pentru împărăţia lui Dumnezeu.
Cuvântul din această zi, bineînţeles, voi încerca să o asociez sărbătorii şi să spun că am putea să avem în mintea noastră trei etape sau perspective care merg împreună.
Prima, cea istorică şi cea mai evidentă. Dumneavoastră ştiţi că în decursul timpului au fost trei mari pandemii de ciumă. Una în secolul al VI-a, cea de a doua în secolul al XIV-lea, iar cea de a treia în secolul al XIX-lea. Sărbătoarea de aici se leagă de cea din perioada secolului al XIV-lea, undeva la jumătatea veacului, când populaţii întregi din Europa şi din lumea întreagă şi-au pierdut viaţa din pricina acestei plăgi. Din fericire, astăzi acestă boală este tratabilă şi destul de rar întâlnită. Şi tocmai de aceea ne aducem aminte din perspectivă istorică cum omul lui Dumnezeu, Sfântul Nicodim de la Tismana, venind pe aceste plaiuri, a stat înaintea lui Dumnezeu cerându-I milă pentru popor, la fel cum oarecând Moise a cerut milă pentru poporul evreu. (…)
Cea de a doua perspectivă este ce a simbolică, pentru că comportamentul pe care îl observăm atunci are reverberaţii până în vremurile noastre. Şi noi în urmă cu 4-5 ani am trăit experienţe similare cu cele trăite de poporul lui Dumnezeu, atunci în veacul al XIV-lea.
Şi atunci, comportamente pe care Sfântul Nicodim le-a îndemnat atunci încercăm şi noi să le asociem cu viaţa noastră pentru ca ziua de astăzi să aibă şi o semnificaţie pedagogică. Primul element legat de această perspectivă este nevoia de pocăinţă. Sfântul Nicodim, ca de altfel toţi oamenii lui Dumnezeu, când au traversat momente complicate au îndemnat poporul să-şi schimbe viaţa pentru că acest lucru înseamnă pocăinţă.(…)
Al doilea element este comuniunea. Sfântul Nicodim aduna oamenii în comunităţi şi le cerea rugăciune şi post. Aceasta arată un adevăr esenţial de care are multă nevoie omul contemporan obsedat de control şi autocontrol, toate să fie măsurate prin propriile puteri. Să ne programăm și ziua de azi şi ziua de mâine și ziua de poimâine și următorii 20 de ani, dacă s-ar putea, în detaliu de acum încolo. Ori în acest context, în această părere de sine pe care o arată omul, prin încrederea atât de mare în propriile puteri, Sfântul Nicodim ne dă această direcție: rugăciunea și postul înseamnă a ne crede mai mult în Dumnezeu, decât în noi înşine și propriile noastre resurse.(…)
Cel de-al treilea element al perspectivei simbolice pe care aş vrea să îl subliniez vis-a-vis de dimensiunea istorică dar în cheie practică. Lecţia a treia este legată de solidaritate. Avem nevoie să stăm împreună. În vreme de boală, în vreme din sărăcie, în vreme de bine, dar mai ales în vremurile complicate. Ne aducem aminte cât de greu a fost în urmă cu 4-5 ani de zile, în vremea pandemiei. Şi într-un fel, ne-am arătat mai degrabă străini unii altora decât aproape unii altora aşa cum suntem chemaţi prin cuvintele evangheliei. Solidaritate, a sta împreună, a ne asuma suferinţa celuilalt.(…).
A treia perspectivă a sărbătorii este de nuanţă sentimentală, pentru că acest loc este un altar profund înfipt în inima Preasfinţitului Nicodim, om al locului. Este din acest pământ născut, crescut şi, tot ceea ce este dânsul, se datorează înaintaşilor săi.”
După cuvântul de învățătură rostit de Preasfințitul Părinte Benedict, Preasfințitul Părinte Nicodim s-a adresat credincioșilor prezenți, exprimându-și recunoștința pentru alegerea acestora de a lăsa pentru câteva ceasuri grijile și preocupările cotidiene pentru a veni în acest loc binecuvântat al rugăciunii și comuniunii.
Adresându-se celor prezenți, ierarhul a subliniat bucuria momentului și importanța păstrării vii a acestei tradiții: „Trăim momente înălţătoare în acest moment, pe acest deal. Doresc să vă mulţumesc tuturor pentru prezenţa dumneavoastră aici, la rugăciune, în număr atât de mare, dumneavoastră buni creştini şi preoţii care vă păstoresc în parohiile de unde veniţi.
Ciumarca este în acest moment o sărbătoare a judeţului Mehedinţi. La început a fost doar o sărbătoare a satului, apoi a comunei şi acum sunt credincioşi prezenţi aici din tot judeţul.”
Dacă multe dintre sărbătorile din calendarul bisericesc sunt construite în jurul cinstirii unui sfânt sau a unui moment din viața Bisericii, Ciumarca își păstrează caracterul aparte prin însăși originea sa. Temelia acestei sărbători locale o constituie amintirea unei minuni care a marcat profund conștiința comunității, iar puterea acelui eveniment a fost atât de mare încât memoria sa a traversat veacurile, păstrând vie până astăzi conștiința unei intervenții dumnezeiești care a schimbat destinul acestor locuri.
Sursa: episcopiaseverinului.ro
GALERIE FOTO
